marți, 14 aprilie 2009

Necrolog...??

Mai inainte de toate vreau sa zic ca urasc necrologurile. Ma refer aici la acele mesaje scurte si standard ce apar in ziare, in chenare sau nu, cu cruce sau nu, in care cunoscutii, prietenii sau familia isi exprima regretul la disparitia unui cunoscut/apropiat care s-a intamplat sa treaca la o alta forma de existenta, sau sa traiasca in alta dimensiune, sau sa traiasca viata de apoi sau pur si simplu sa inceteze sa mai traiasca.
A murit bunicul meu, "tataia" cum ii ziceam toti. Si simt nevoia sa scriu ceva, sa zic ceva, pentru ca de obicei sunt introvertit si nu prea discut despre ceea ce ma apasa.
A fost un OM. Cu bune si rele, pacatos si pios in acelasi timp. Cu greselile pe care le face un om in viata dar si cu parti bune. Un amestec de bine si rau, in proportii diferite, cum e fiecare om si cum suntem toti.
Provenit dintr-o familie numeroasa, cu un tata respectat in comunitate, fiind dascalul satului era vazut pe vremea aceea ca a doua personalitate din sat, dupa preot, binenteles. Influientat de educatia stricta data de parinti si de nevoile existente intr-o familie numeroasa, a fost un om strict, agatat mereu de un sistem de valori ce erau la moda, cu frica lui Dumnezeu, cum se zice, dar cu mai multe ocazii de a calca pe alaturi de la legea crestina. S-a insurat cu o fata de vaduva de razboi (care, curios....era si prescurareasa satului) cu multi ani mai tanara decat el, pe care a iubit-o toata viata, neconditionat, cu care a avut 5 copii, din care au reusit sa traiasca 4. 4 copii pe care i-a crescut cum a putut si care s-au realizat cu greu, dar a trait sa ii vada pe toti la casele lor si cu copii. Asta e o realizare deosebita si cred ca in adancul sufletului sau a realizat ca nu a trait degeaba.
Un om introvertit toata viata lui (ii placea sa stea singur la masa si sa manance incet), dar care isi iubea nevasta ("gogosica mica" ii zicea mereu), copiii si nepotii. Ii placea sa se uite la televizor in special la emisiunile de folclor ("cloclor" cum zicea el) si la Teleenciclopedia, si il auzeam mereu exclamand: "cate bordeie, atatea obiceie".
Eu o sa imi amintesc mereu de el ca cel care imi aducea mereu de la servici Brifcor, Quick, rahat si glucoza in bucati mari de aproape 1 kg si cel care m-a alergat cu maturoiu de rachita prin ograda cand am suparat-o pe mamaia si am fost la padure cu un alt copil sa fumam.
Dumnezeu sa te odihneasca tataie, ca meriti.

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Karlskirche - Vienna





Karlskirche

pozele exterioare sunt nereusite datorita vremii. inca nu am invatat sa fac poze afara asa incat sa fie ok. in toate cerul e prea ars.

Votivkirche - Vienna






Votivkirche