Vila Franka

In Sighisoara am ratacit la greu dupa un loc de campare. Pana la urma am ajuns undeva pe un deal deasupra garii, la un restaurant/camping/motel, destul de luxos (cumva asemanator Magura Verde din Bacau). In camping erau majoritatea straini: austrieci, germani, francezi, cehi. Locul foarte curat si foarte frumos plus ca era scufundat intr-o liniste mormantala. Iar de la terasa se vedea o panorama superba a orasului.
Ciudat a fost modul de tarifare pentru campare:
- 7 lei de persoana pe noapte.
- 7 lei taxa auto.
- 7 lei taxa cort de 2 persoane.(eu aveam de 4 dar l-am mintit)

Cetatea Rupea

Dupa ce am coborat din Bucegi ne-am descaltat si am pornit-o usurel spre Sighisoara. Este super relaxant sa conduci descultz. Chiar si broscuta. Intre Brasov si Shighisoara am intalnit Cetatea Rupea de care nici nu auzisem pana atunci. Abia cand am ajuns acasa am aflat mai multe despre aceasta. Era destul de tarziu si nu ne-am mai abatut din drum dar totusi am stat sa racim motorul jumatate de ora in care am mancat si am pozat. Apoi ne-am pus din nou pe drum ca sa ajungem pe lumina in Sighisoara caci nu stiam orasul si nici nu stiam de campinguri nimic.

Traim in Romania

La finalul coborarii de pe munte ne intampina un peisaj foarte pitoresc, niste cladiri (probabil militare) parasite si o pubela de gunoi exemplara pentru tara noastra. Locatia e la aproape 500m de Hotel Silva si de telecabina, exact pe traseul Jepii Mari.

Jepii Mari

Coborarea am realizat-o pe Jepii Mari si a fost prima si ultima oara cand ma mai duc pe munte neechipat. Macar bocanci daca aveam. Se aluneca iar prin talpile subtiri si moi ai adidasilor simteam fiecare pietricica. Si, credeti-ma, sunt multe pietricele in Bucegi.
Pozele sunt facute de la refugiul de pe Jepii Mari de unde panorama este extraordinara (in zilele cu vizibilitate binenteles).

Platoul Bucegi

Revin iarasi la povestea mea despre concediul de vis. Unde ramasesem? Aaa...ramasesem pe platoul Bucegi. Hai ca am stat cam mult acolo.

Parasim Platoul cu strangere de inima dar cu promisiunea de a ne intoarce si a merge si pe varfurile Omu si Caraiman care pareau totusi asa de aproape.

Ritza pe Tuning-Romania !!!

Intrerupem povestea noastra pentru un moment publicitar:

Ritza Broscutzica a devenit vedeta. A aparut pe un blog de tuning (da, de tuning) pentru ca i-a placut stapanului povestea ei. Blogul e interesant si e facut binisor si sunt onorat sa am si eu masina prezentata intre celelalte tunareli ce-ti lasa gura apa si ochii in-afara orbitelor. Nu stiu cum se simte "ea" ca e prezentata intre "plasticuri" si ca apar poze cu ea cand era ratusca cea urata, dar cred ca nu ii displace sa fie in mijlocul atentiei. Mereu a fost si este cocheta si ii place sa fie admirata.

O puteti vedea apasand AICI

Sfinxul

Dintre toate "pietroaiele" de pe platoul Bucegi cel mai impunator si care mie mi-a placut cel mai mult este Sfinxul.

Babele si alte pietroaie

Pe platoul Bucegi am vazut Babele, Sfinxul si celelalte pietroaie insirate pe acolo. Pardon "monumente geomorfologice". Mi-au placut mai mult celelalte pietre, babele mi s-au parut batrane si cam triste ingradite acolo. Binenteles ca ingradite sa nu se urce "romanul" si sa manance conserve pe ele cum se vede in poza.

Iar asa ca anecdota pot mentiona ca Ramo a calcat in singura gaura plina cu apa de pe intregul platou. Cum sa n-o iubesti? Offf...minune!!!

Telecabina

Am fost tras de atentie ca v-ati plictisit de aceleasi poze asa ca o sa incerc sa continui povestea in pauzele de invatat.

A doua zi am mers in Busteni si am facut ceva ingrozitor pentru Ramo: am mers din nou cu telecabina ;)). Asa ca ne-am asezat cumintei la coada la telecabina si am asteptat in jur de 2 ore ca sa urcam la Babele. Ne-am intalnit la coada cu niste prieteni si asa ne-am bagat in fata vreun sfert de coada si nici nu ne-am plictisit.
Platoul Bucegi superb dar cam ars de soare avea o culoare maronie, iar pe cer se agitau niste nori cam dubiosi dar am fost linistiti de telecabanier ca nu o sa ploua pana nu ajungem noi jos. Tot el ne-a spus ca cel mai bine te aperi de ursi cu un cutit de lemn. De ce? Pentru ca iti poti rade rahatul de pe chiloti fara sa ti-i tai. :))

Broscuţica la Cota 1400

Da, este adevarat. Am urcat cu Broscuţica pana la Cota 1400 din Sinaia. E superb sa urci cu masina cu toate ca drumul nu e asa de bun, prezentand pe alocuri gauri si alunecari. Dar masina s-a comportat excelent si a urcat cumintica chiar cu viteza a 3-a. La Cota 1400 nu mi-am permis sa o pun in parcare ca era cu plata, asa ca am lasat-o inainte de parcare, pe drum, langa alte masini si noi am stat la terasa si am mancat mici mai ieftini decat oriunde (1 leu micu) si am baut o bere fara alcool admirand o priveliste minunata.

Castelul Peleş - Detalii

Va prezint acum unele detalii din arhitectura Castelului Peleş. Dacă aş pune toate pozele v-aţi plictisi sigur aşa că le-am sortat de 2 ori.
Cel mai interesant mi se pare mânerul acela din metal ce se gasea in lateralul uşii din curtea interioară, probabil folosit pentru a lega caii.


PS: Unele fotografii sunt cam "arse" adica supraexpuse pentru cei pasionati de fotografie. Recunosc ca nu m-am gandit mult cand le-am facut si nici chef de editat nu prea am. Luati-le ca "poze" nu ca "fotografii".

Ursuleţul

Plecand de la Peleş am zărit pe pajistea de langa castel acest pui de urs. A iesit pentru un minut din padure atat cat sa il zarim noi si s-a intors linistit in padure dupa ce i-am tras 3 poze. Pacat ca nu am mai mult zoom.

Pelişor

Cum ziceam in postul precedent Pelişorul merita mult mai mult. Taxa de vizitare mica (6lei adulti, 3lei redus parca) se viziteaza mai multe camere si e mult mai cald si mai prietenos decorat. Castelul a fost dar de nunta din partea lui Carol I si Elisabetei cuplului Ferdinand I si Maria. Cea mai impresionanta incapare este dormitorul regal, dupa parerea mea, urmat de camera de aur. De remarcat prezenta fumuarelor, Regina Maria fiind prima regina care a fumat in public si prima Regina care a aparut tunsa scurt in public. O adevarata regina moderna.
Mai multe informatii le veti afla de la Alin, un super ghid care parca e desprins din epoca aceea.